Pregătire profesională

Pregătirea tactică, o componentă esențială în formarea profesională a polițiștilor locali din Timișoara

Din păcate, există situații conflictuale care nu pot fi gestionate prin dialog și negociere. În acest context, D.P.L.T. a demarat un program de pregătire tactică, cu personalul din Compartimentul de Intervenție Rapidă.

Polițiștii locali din cadrul Compartimentului de Intervenție Rapidă participă la ședințe intensive de pregătire, pentru însușirea și perfecționarea regulilor generale de intervenție și tactică poliţienească. În cadrul acestor ședințe de pregătire, polițiștii se antrenează și își dezvoltă deprinderile necesare folosirii armamentului din dotare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în condiţii cât mai apropiate de realitate, în condiții variate de efort susținut și stres.

Câteva aspecte cu privire la importanța antrenamentului tactic în pregătirea și dezvoltarea capacității de intervenție a polițistului local:

Antrenamentul tactic este mijlocul prin care polițiștii locali deprind metode și posibile căi de pregătire și de organizare ale acțiunilor ofensive și defensive, pentru a îndeplini în condiții de siguranță atribuțiile și misiunile specifice.

Pregătirea tactică se bazează pe o cunoaștere teoretică profundă și pe capacitatea de a aplica tactica în funcție de particularitățile situatiilor ivite.

Însușirea unei tactici urmează aceleași principii ca și învățarea unei deprinderi. Ea depinde de mulțimea repetărilor bazate pe un plan teoretic. Pentru că pregătirea tactică necesită o bună tehnică și o pregătire fizică bună, în acest context activitățile de pregătire tactică sunt precedate de sesiuni de pregătire fizică și tehnică adecvată.

Gândirea tactică este o componentă fundamentală în pregătirea tactică, limitată doar de cunoștințele tactice și de repertoriul vast al deprinderilor.

Pregătirea tactică cuprinde următoarele componente principale:

  • Formarea deprinderilor de bază privind mânuirea armamentului din dotare și reguli tactice de angajare a focului;
  • evaluarea realistă și corectă a adversarului și a situației, cât și a propriului nivel de pregătire și capacitate de interventie;
  • cunoașterea combinațiilor tactice ce pot fi folosite în anumite situații specific;
  • anticiparea și contracararea acțiunilor tactice ale adversarilor;
  • disimularea sau mascarea intențiilor tactice, pentru a împiedica adversarii să descopere și să contracareze planul de atac;
  • coordonarea acțiunilor individuale cu tactica echipei de intervenție.

Pregătirea tactică presupune valorificarea complexă, adecvată și eficientă a pregătirii tehnice și fizice a polițiștilor, a echipei sau echipajelor în desfășurarea misiunilor, în concordanță cu condițiile concrete de adversitate și cu obiectivele propuse.

Obiectivele pregătirii tactice se concretizează prin acțiuni, cunoștințe și deprinderi tactice. Acțiunea tactică este componenta de bază a pregătirii tactice, care se manifestă într-o formă combinată, întrucât este alcatuită în egală măsură din calitățile fizice, psihice și deprinderi motrice și include un sistem de structuri care se rezolvă mai întâi mintal și apoi motric. În acest fel, memoria are un rol esențial. În clipa în care polițistul a analizat situația din teren, el va trebui să aleagă acțiunea care i se pare cea mai adecvată din punct de vedere tactic. Acțiunea tactică este identificată ca fiind un sistem care, din multiple considerente, pare a fi cel mai indicat pentru rezolvarea favorabilă a situației concrete din teren.

Dacă sarcina/misiunea a fost eficient rezolvată, atunci polițistul va opta în viitor, în situații similare, pentru aceeași soluție. În caz de nereușită, este necesară cunoașterea cauzelor care au generat-o: analiza grăbită, insuficientă sau superficială a situației, gândire slab dezvoltată, memorizare inexactă, execuție tehnică eronată, calități motrice și psihice necultivate etc.

Deprinderea tactică reprezintă ansamblul mișcărilor automatizate, structurate într-o anumită succesiune, prin care se rezolvă o sarcină tactică, se caracterizeaza prin precizie, ritmicitate și similitudine a mișcărilor la fiecare reluare. Automatizarea este o condiție a formării deprinderii tactice. De aceea, e nevoie de un mare număr de repetări conștientizate pentru eventualele adaptări la situațiile imprevizibile.

Cunoștintele tactice se bazează pe informațiile generale și speciale avute la dispoziție, care reprezintă premisa dezvoltării capacității tactice a polițistului. Aceste informații rezultă din cunoașterea legislației, a condițiilor tactice și a cunoștințelor dobândite din literatura de specialitate cu privire la metodica instruirii tactice, care urmărește valorificarea rațională și eficientă a potențialului de reacție în funcție de anumiți parametri (calitatea și intențiile adversarului, slăbiciunile lui, condițiile exterioare – temperatura, umiditatea etc).

Calitatea tactică poate fi definită drept capacitatea polițistului de a-și valorifica potențialul fizic, motric, psihic și intelectual în concordanță cu realitățile operative din teren, care, deși pot fi anticipate, poartă în sine un oarecare procent de neprevăzut, ceea ce impune adoptarea unor soluții de moment. Oportunitatea acestora depinde de instruirea tactică generală atât în planul cunoașterii, cât și în cel al creativității.

Director Executiv,

Hajdu Attila